Afin – Vaccinium myrtillus fam. Ericaceae L.

Descrierea plantei

Afinul este un arbust stufos care poate creste pana la cel mult 60 cm inaltime. Este cunoscut si sub denumirile populare de afin de munte, afin negru, popusoare, afene. Acesta se intalneste in zonele montane pana la altitudinea de 2000m pe versantii umbriti si umezi, prin paduri si taieturi de padure, deseori in tufarisuri compacte, singur sau in asociere cu merisorul. Are tulpina verde si ramuroasa; frunze mici, ovale, de culoare verde- deschis, crestate pe margini; florile sunt in forma de clopot, verzui-rosiatice, albe sau roz; fructele sunt bace sferice cu diametrul de 5-6mm, de culoare negre-albastrui, brumate, cu suc violaceu, dulce-acrisor.

Recoltare

De la afin se recolteaza frunzele in lunile mai-septembrie si fructele in lunile august-septembrie. Pentru frunze se recolteaza ramurile fara flori cu atentie pentru a evita lezarea lor. Frunzele lovite se innegresc in timpul uscarii. Se recomanda ca uscarea lor sa inceapa cat mai repede cu putinta fiind agatate sau intinse in locuri umbrite si bine aerisite. In uscatorii temperatura nu trebuie sa fie mai ridicata de 40°C. Cand frunzele s-au uscat, dar ramurile nu sunt complet uscate, frunzele se desprind de pe ramuri. Din 7-8 kg de produs proaspat rezulta 1 kg de frunze uscate. Acestea trebuie sa aibe ambele fete verzi, fara miros, dar gust slab astringent. Se ambaleaza in saci textili sau de hartie.

Frunctele coapte se recolteaza cu mana sau cu piepteni speciali. Apoi se separa impuritatile (frunze, ramuri, etc.) in vase cu apa. Procesul trebuie sa fie rapid pentru a impiedica trecerea sucului de fructe in apa. Fructele se usuca apoi la soare, dupa care se depoziteaza in camere incalzite si curate, fara praf unde se intind in straturi subtiri pe plase. Temperatura nu va depasi 70°C. Fructele uscate complet au consistenta stafidei. Din 7-8 kg de produs proaspat rezulta 1 kg de fructe uscate.

Continut biochimic

Frunze

  • Taninuri catehinice (arbutina, vaccinina, hidrochinona);
  • Mirtilina (insulina vegetala), neomirtilina;
  • Riboflavine, ericoline;

 

Fructe

  • Glicozide (cianidol, delfinidol, malvidol, petunidol), antocianidine;
  • Glucide solubile, pectine;
  • Acizi organici (tartric, malic, lactic, citric, oxalic, succinic, benzoic);
  • Vitamine ( A, B1, B2, C, E, P, PP);
  • Saruri minerale ( Fe, K, Ca, P, Mg, S, Cl);

 

Actiuni terapeutice:

  • Diabet zaharat fara insulino-dependenta;
  • Diaree, dizenterie, enterocolite, insuficienta biliara, hemoragii interne, colon iritabil, dezintoxicarea organismului, parazitoze intestinale;
  • Infectii urinare, cistite, metroragii, calcoza renala, uretrite, uremie;
  • Hipertensiune arteriala, ateroscleroza coronariana, tonifierea venelor si capilarelor, tensiune oculara, varice, arterite, picioare grele;
  • Reumatism, guta, rahitism;
  • Stomatite, faringite, afte, candisoze, glaucom, retinopatie;
  • Rani, arsuri, eczeme, cuperoza, ulceratii sangerande.

 

Preparate si utilizari:

Infuzia de frunze/fruncte de afin: se prepara dintr-o lingurita cu varf de fructe uscate si / sau frunze la o cana de apa fierbinte. Se infuzeaza timp de 10 minute, dupa care se strecoara. Doza recomandata este de 2 cani pe zi. Infuzia este un foarte bun remediu antidiabetic.

Tinctura din fructe zdrobite (se pot pune si frunze proaspete) se prepara punand intr-un vas 30% fructe, restul alcool de 60° si se lasa la macerat doua-trei saptamani. Dupa care se strecoara si se consuma de trei ori pe zi cate 15-30 de picaturi, iar in situatii mai grave se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita dizolvata intr-un pahar cu apa.

Fructele sunt folosite si in industria alimentara in produse ca dulceturi, gemuri, compoturi, fructe confiate; dar si in producerea bauturilor alcoolice (afinata) si nealcoolice (sirop, must).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *