Arnica – Arnica montana fam. Compositae (Asteraceae)

Descrierea plantei

Arnica sau dupa denumirile ei populare carul-padurii, carul-zanelor, ciuda, cujba, iarba-soarelui, podbal de munte, tata-oilor, tabacul-campului este o planta erbacee perena cu rizom cilindric si radacini fibroase. Tulpina aeriana este inalta de 10-50 cm, lipicios-paroasa si putin ramnificata. Atat ramurile cat si frunzele sunt opuse pe tulpina. Frunzele sunt eliptice, lungi de 6-12 cm, grupate in rozeta bazala. Florile sunt de 6-8 cm, de culoare galben-aurii, grupate in inflorescente terminale cu 12-20 flori lingulate, marginale si numeroase flori tubulare in centru. Inflorirea are loc in iunie – august. Fructele sunt achene, lungi de 5mm, cu papus galben.

Arnica este prezenta in Europa, nordul Asiei si Americii in zone subalpine, pana la inaltimea de 2.000m, prin fanete, pasuni umede, poieni si tufisuri. In Romania creste in fanete, pasuni umede, turbarii de balta din zonele montane si submontane, mai frecvent in muntii Apuseni si muntii Moldovei.

Recoltare

De la arnica se recolteaza in special inflorescentele fara codite in iunie si iulie in prima faza de deschidere a capitulului si mai rar planta intreaga si radacinile. In aceasta prima faza florile marginale sunt viu colorate si sanatoase. Florile care au depasit momentul inceputului infloririi sunt ofilite. Dupa recoltare florile trebuie uscate repede in uscatorii cu aer cald la 40-50°C fiind intinse in straturi subtiri. Dupa uscare au miros placut usor aromat si gust iute-amarui. Din 5-6 kg de flori proaspete se obtine un kg de produs uscat. Pulberea care se formeaza produce stranut. Se ambaleaza in pungi de hartie sau cutii de carton.

Actiuni terapeutice:

Uz intern

  • astm bronsic, pneumopatii, tuse convulsiva, laringita, raguseala, febra, tabagism.
  • micardita, ateroscleroza, palpitatii, insuficienta coronariana.
  • greata, diaree, dizenterie, crampe abdominale, hemoroizi, parazitoze intestinale.
  • boli ale sistemului nervos, astenie, oboseala, spasme convulsive.
  • calculoza renala,retentive urinara, hemoragii uterine.

 

Uz extern

  • Gargarisme in raguseala si oboseala coardelor vocale si a muschilor gurii.
  • Acnee, echimoze, furunculoze, taieturi.
  • Intinderi musculare, contuzii, luxatii.

Preparate si utilizari:

Infuzia/ decoctul de arnica: se prepara dintr-o lingurita sau doua de planta la o cana de apa de 250 ml, infuzata timp de zece minute sau fiarta timp de cinci minute. Cu aceasra infuzie se face gargara pentru a combate laringitele, amigdalitele sau faringitele. Ceaiul din frunze de arnica se utiliza pe vremuri contra diareei si dizenteriei. Deasemenea decoctul de arnica poate fi folosit in bai contra reumatismului.

Uleiul de arnica: se obtine dintr-o mana de flori proaspete maruntite care se pun intr-un recipient de sticla peste care se adauga 200ml de ulei de floarea-soarelui. Uleiul se lasa la soare timp de trei saptamani dupa care se filtreaza. Se maseaza locurile dureroase de trei, patru ori pe zi. Uleiul este eficient in cazul contuziilor, fracturilor, entorselor, dar si in alopecie.

In industria cosmetica uleiul eteric se foloseste in prepararea diferitelor creme.

In tarile din Europa de vest, locuitorii zonelor montane fumau frunzele in vremuri stravechi. Unii specialisti apreciaza ca acest obicei se poate utiliza in cura de dezintoxicare tabagica, deoarece s-a constatat ca fumatorii renunta mai usor la tutun, dupa ce il inlocuiesc cu arnica.

 

OBSERVATII:

In tratamentul prelungit sau in doze mari, peste 4-5g, devine toxica si provoaca reactii alergice, dermatoze, paralizii, stari de greata, diaree, tulburari de echilibru, deces prin asfixie.

Nu se administreaza copiilor sub trei ani, femeilor insarcinate sau care alapteaza. Copiilor cu varste cuprinse intre trei si sapte ani li se administreaza doar sub supravegherea medicului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *