Cicoare – Cichorium intybus L., fam. Compositae (Asteraceae)

Descrierea plantei

Cicoarea este o planta erbacee, perena cunoscuta sub diverse denumiri populare cum ar fi: dorulet, sporis, scai-voinicesc, dudau, floarea-secetei, incingatoare. Este raspandita in toata tara din zona de campie pana in cea montana, crescand prin pajisti, vii, zavoaie, pe la marginea drumurilor, in santuri. O varietate de cicoare (Cichorium intybus L. var. sativus Bischoff) se cultiva pentru recoltarea radacinilor, din care se obtine un inlocuitor de cafea. Cicoarea de gradina (Cichorium endiviva L.) se cultiva ca planta de salata.

Cicoarea prezinta o radacina verticala, lunga de cca. 15 cm in forma unui fus. Tulpina este inalta pana la 1,5 m, ramnificata. Frunzele de la baza sunt grupate in rozeta, oval – alungite, si scobite adanc. Frunzele de pe tulpina si ramuri sunt si ele alungite dar nedivizate. Cele superioare au margini intregi si inconjoara cu baza lor tulpina, respectiv ramurile. Fata inferioara a frunzelor este acoperita cu perisori. Florile, grupate in inflorescente, au un diametru de 3-4 cm, de culoare albastra, mai rar alb sau alb-roz; acestea se deschid dimineata in zilele insorite, ramanand inchise pe timp noros, din iunie pana in septembrie. Fructul este achena cu papus scurt.

 

Recoltare

De la cicoare se recolteaza radacinile toamna in lunie septembrie – octombrie. Se curata de pamant si se pun la uscat in locuri aerisite. Partea aeriana se recolteaza in timpul infloririi, incepand din iulie pana in septembrie, dar fara baza lemnoasa. Se usuca in locuri umbroase si uscate. Florile uscate sunt albicioase-cafenii.

 

Continut biochimic

  • Inulina, pentozani, mucilagii, fructoza, insulina vegetala;
  • Ulei eteric cu compusi tritepenici amari (in radacini);
  • Glicozizi (delfinidina, cichorina), coline, steroli, arginina, rezine, principii amare (lactucinina, lactopicrina, intibina), taninuri, taraxasterol;
  • Vitamine (A,B, C, E, K, P, PP), saruri minerale de K, Ca, Mg, Fe, P, Si.

 

Actiuni terapeutice:

  • Hepatita, icter, congestie hepatica, marirea cantitatii de bila si fluidificarea ei, angio-colite, dischinezie, constipatie;
  • Litiaza renala, infectii renale, insuficienta renala, guta, reumatism;
  • Diabet zaharat – datorita continutului in insulina vegetala;
  • Abcese, furunculoza, acnee, taieturi, plagi purulente;

 

Preparate si utilizari:

Decoct de cicoare: doua lingurite de radacina maruntita se adauga la 200 ml de apa care incepe sa fiarba. Se lasa la fiert timp de 5 minute.  Se consuma caldut prin inghitituri mici inainte de masa de pranz si cea de seara.

Infuzie de cicoare: doua lingurite cu varf de cicoare se adauga intr-o cana de apa clocotita. Se lasa 3-4 minute la infuzat, se strecoara si se consuma caldut.

Bautura instant de cicoare (se gaseste in magazine): intr-o cana cu apa clocotita se adauga 1-2 lingurite cu varf si se amesteca bine, se adauga apoi putin lapte si se indulceste dupa gust.

 

Alte utilizari:

  • Se poate prepara salata din frunze crude care sa fie consumata la inceputul mesei sau in supe si ciorbe.
  • Specie melifera cu productie de circa 100 kg miere la hectar, spre sfarsitul verii.
  • Inlocuitor de cafea.

 

OBSERVATII:

Consultati un doctor inainte de a consuma cicoare, daca suferiti de o inflamatie a intestinelor inainte de a consuma cicoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *