Ghiocelul – Galanthus nivalis fam. Amaryllidaceae

Descrierea plantei

Una din primele flori ale primaverii, care rasare din zapada, cunoscuta si sub denumirile de aisor, clopotel-de-omat, clopotel-alb, coconei, luste, ghilicei,  primaverita.  Ghiocelul este originar din Elvetia si se intalneste la noi prin parcuri si gradini fiind cultivat in scopuri decorative, dar creste si spontan prin paduri, poieni, tufisuri si locuri cu multa umezeala de la campie pana in zona sub-alpina.

Este o planta erbacee, perena cu bulb subteran globulos sau ovoid, avand o tulpina ramnificata a carei inaltime variaza intre 15 si 30 cm. Are 3 frunze, lineate, petiolate. Florile sunt albe, solitare, in forma de clopot raspandind un parfum discret. Acestea infloresc in lunile II-IV in timpul topirii zapezii. Fructele sunt pseudocapsule, ovoide.

 

Recoltare

De la ghiocel se recolteaza bulbii cand planta este inflorita, florile,  frunzele si tulpina. Toate acestea trebuie uscate in prealabil inainte de utilizare.

 

Continut biochimic

  • Alcaloizi foarte toxici (licorina, tazetina, galantina, galantamidina)
  • Crivelina, musonina, nivalina, nivalidina, hemnatamina.

 

Actiuni terapeutice:

  • Afectiuni cardiace, miopatie, miastenie, scaderea tensiunii arteriale;
  • Paralizia nervilor periferici, sechele dupa poliomielita;
  • Stimularea musculaturii si a respiratiei;
  • Leucoree, reumatism;
  • Pigmentatii cutanate, efelide (pistrui), furuncule, panaritiu, abcese, pete pe fata si pe maini.

 

Preparate si utilizari:

Infuzia de ghiocei: o lingura de frunze sau bulbi uscati in prealabil peste care se adauga 2 cani de apa si se lasa 10 minute la infuzat.  Lichidul se filtreaza si se bea caldut cu inghitituri mici si rare in caz de crampe musculare si varice. Ajuta in general la relaxarea muschilor, dar este benefic si in cazul de oboseala fizica.

Infuzia mai poate fi folosita si in cazul eczemelor, afectiunilor dermatologice si petelor.  Peste o mana de flori uscate turnati zeama de la o lamaie si lasati la macerat timp de trei- patru zile. Dupa aceasta perioada tamponati zonele afectate cu un tifon sau o fasa sterila inmuiata in preparat.  Acelasi tratament poate fi folosit si in cazul pistruilor.

Pentru afectiuni vaginale si in cazul leucoreei se prepara o infuzie din bulbi de ghiocel uscati. Lichidul se pune in apa folosita pentru bai la sezut.

Decoct de ghiocei: se fierbe 1/2l apa in care se adauga 2-3 bulbi de ghiocei uscati si maruntiti in prealabil si se mai lasa pe foc sa fiarba timp de 10 minute, apoi se pune la racit. Poate fi folosit atat intern cat si extern in bai la sezut sau spalaturi vaginale in caz de infectii vaginale sau candidoza vaginala. In acest caz tratamentul trebuie urmat timp de sapte zile.

Decoctul este foarte benefic si in inlaturarea sechelelor poliomielitei consumand cat mai mult.  Pentru ameliorarea durerilor reumatismale se toarna in apa de baie.

Compresele din ghiocei se pot aplica atat cu infuzie cat si cu decoct de ghiocei. Acestea se aplica direct pe piele pentru hidratarea si catifelarea pielii, dar si pentru indepartarea petelor ce apar odata cu inaintarea in varsta. In acelasi timp se pot folosi si pentru ameliorarea durerilor provocate de varice.

Ghiocelul intra in componenta preparatelor Nivalin si bromhidrat de galantamina. Frunzele si florile sunt folosite pentru a colora in galben fibrele naturale.

 

OBSERVATII:

In tratamentul cu ghiocei nu se foloseste niciodata planta in stare proaspata, ci numai uscata in prealabil, deoarece proaspete sunt toxice provocand voma si diaree moderata sau mai rau chiar punand viata in pericol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *