Patlagina – Plantago lanceolata (P.major, P. media)L., fam. Plantaginaceae

Descrierea plantei

Patlagina este o planta erbacee, perena, care creste spontan de la campie pana la munte, fara pretentii de temperatura, sol, lumina sau umiditate. De aceea se intalneste peste tot, prin curti, santuri, locuri cultivate sau necultivate, pasuni, margini de drumuri, etc. Este cunoscuta sub diverse denumiri populare printre care: platagina, limba-oii, limba-taieturii, limba-broastei, limba-manzului, limba-sarpelui, mama-ploii, mama-padurii, minciuna, etc.

Planta prezinta un rizom scurt si gros cu radacini fasciculate. Tulpina este inalta de 10-50 cm, cilindrica si neteda. Frunzele sunt lanceolate sau ovale, cu 3-7 nervuri reunite la varf, lung-petiolate. Dispuse in rozete bazale. Florile sunt mici, tubuloase, galben albicioase, grupate in spic cilindric. Inflorirea are loc in lunile VI-IX. Fructele sunt capsule deschise in partea superioara.

Genul Plantago are circa 220 de specii. Specia Plantago major este cunoscuta si sub numele de patlagina lata, prezentand frunze foarte late spre diferenta de Plantago media, ale carei frunze sunt mai mici, usor ascutie la varf si paroase.

 

Recoltare

De la speciile de patlagina se recolteaza frunzele din mai pana in octombrie, inainte sau in timpul infloririi.  Se intind in strat subtire la umbra sau in uscatorii unde temperatura nu trebuie sa depaseasca 50°C. Unele frunze se pateaza in timpul uscarii capatand pete cafenii; se recomanda indepartarea acestora. Gustul frunzelor este amar.

Radacinile fara tulpina florala se recolteaza toamna.

 

Continut biochimic

  • Glicozizi (aucubina, rinantina, alantoina), taninuri, saponine, oleorezine, coline, fitochinine, fenoli, cumarine;
  • Flavonoide (balcalina, balcaleina), carotenoizi, mucilagii, pectine;
  • Acizi organici (cafeic, citric, ferulic, vanilic, clorogenic, silicic, cumaric);
  • Glucide, pentozani, xiloza, vitamine (A, C, K, PP), saruri minerale (K, Zn,).

 

Actiuni terapeutice:

  • Bronsite, astm bronsic, catar pulmonar, emfizen pulmonar, pneumonie, tuse, guturai, laringita, traheita, sinuzita, rinita, tuberculoza, intoxicatii cu tutun;
  • Inflamatii intestinale, hepatita, infectii hepatice, ulcer gastric-duodenal, gastrita hiperacida, enterita, diaree, dizenterie, hemoragii interne;
  • Ateroscleroza, hipertensiune, prevenirea cresterii colesterolului;
  • Leucoree, nefrite, litiaza renala, enurezis, eliminarea urinei si acidului uric;
  • Ulceratii cutanate, rani greu vindecabile, arsuri, furunculi, eczeme, herpes, intepaturi insecte (viespe, purice, furnica);
  • Stomatite, gingivite, abcese dentare, conjuctivita.

 

Preparate si utilizari:

Infuzia de patlagina: se prepara dintr-o lingura de frunze uscate si maruntite peste care se adauga 250 ml de apa clocotita. Se lasa la infuzat 15 minute.

In tratamentul ulcerului gastric se recomanda pulberea din frunze de patlagina, de 4 ori pe zi cate 0,5 g dupa mesele principale.

Alte utilizari:

  • Frunzele proaspete se pot pune in salate, piureuri, supe;
  • Semintele se dau ca hrana pasarilor de colivie.

 

OBSERVATII:

Frunzele de patlagina ingusta (Plantago media) se aseamana cu frunzele de degetel lanos (Digitalis lanata Ehrh.) care sunt otravitoare. Se poate observa ca frunzele de degetel lanos nu au petiol (codita), in timp ce cele de patlagina ingusta au petiol lung. O alta modalitate de distingere se face tot la nivelul frunzelor, degetelul lanos are peri doar pe marginea frunzei in timp ce patlagina ingusta prezinta perisori mari pe ambele fete ale frunzei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *