Soc – Sambucus nigra L., Sambucus racemosa L., fam. Caprifoliaceae

Descrierea plantei

Socul este un arbust peren intalnit in tara noastra in zone de campie si de deal, la marginea padurilor si pe langa garduri, in special in locurile umede. Mai poarta numele de haler, hoz sau usucin printre altele.

Are o radacina ramusoara, iar tulpina este inalta de 2-6 m, ramnificarea pornind de la baza. Prezinta o scoarta cenusie. Frunzele opuse au 5-7 foliole eliptice, late. Florile au 5 petale albe si sunt puternic  parfumate. Inflorirea are loc in lunile V-VII. Fructele sunt bace negre, lucioase, sferice, c u suc rosu-violet.

 

Recoltare

                De la soc se recolteaza florile in timpul infloririi in lunile V-VII. Florile deja atinse de ofilire nu se mai recolteaza. Fructele coapte bine in lunile IX-X, cand au gust dulceag-acrisor.

 

Continut biochimic

In flori

  • Saponine, glicozide, flavonoide, rutozide, taninuri (sambunigrina), coline;
  • Mucilagii, glucide;
  • Acizi organici (acetic, malic, cafeic, ferulic);
  • Ulei eteric, acizi grasi (oleanolic, miristic), vitamina C, saruri minerale.

In fructe

  • Glicozizi antocianici (sambunigrozid), steroli (campesterol, stigmasterol);
  • Astragalina, betulina, quercetrina, caroten ( provitamina A), vitaminele B,C;
  • Glucide, aminoacizi, acizi organici (malic, tartric, tanic, cianhidric).

 

Actiuni terapeutice:

  • Steatoza hepatica, ascita, indigestii, balonari, constipatie, hemoroizi;
  • Ateroscleroza, insuficienta cardiaca, tulburari circulatorii;
  • Bronsita, astm, gripa, tuse cu expectoratie, pneumonie, raguseala, febre eruptive (rujeola, scarlatina), tuberculoza, rinita, traheita;
  • Afectiuni renale, litiaza renala, cistite, nefrite, insuficienta renala;
  • Cefalee;
  • Abcese, eczema, erizipel, furuncule, arsuri, degeraturi, panaritiu, edeme, ulcere necrotice, hemoroizi, contuzii;
  • Afectiuni oculare, conjunctivita, blefarita, orgelet, otite, nevralgii dentare.

 

Preparate si utilizari:

Uz extern:

Sub forma de bai sau cataplasme este indicat in abcese, arsuri, avand propietatea de a calma durerile, datorita efectului decongestiv, antiseptic.

Uz intern:

Infuzie: peste 3 lingurite de flori se adauga 300 ml de apa clocotita. Se lasa la infuzat 5 minute si se consuma 4 cani caldute pe zi.

Pentru un efect laxativ se prepara o infuzie din 2-3 lingurite de flori peste care se adauga 250 ml de apa clocotita. Se lasa la infuzat timp de 5 minute si se bea, seara inainte de culcare.

Sirop din fructe de soc: se storc fructele coapte pentru a se obtine 1 l de suc. Acesta se fierbe cu 800 g de zahar pana se ingroasa. Pentru aroma se pot adauga 50 g de flori uscate in timpul fierberii, iar la sfarsit se filtreaza.

Socata: se prepara din 8-9 flori mari de soc, 500-700g de zahar, zeama de la o lamaie, o lamaie taiata felii, 5 l de apa, 5 g de drojdie(optional).

Intr-un borcan de sticla se pun zaharul si apa si se amesteca bine pana ce zaharul incepe sa se topeasca. Cantitatea de zahar difera in functie de preferintele fiecaruia. Se poate inlocui si cu miere sau alt indulcitor natural. Apoi se adauga florile de soc, spalate usor in prealabil cu apa pentru a nu avea praf pe ele, zeama de lamaie si lamaia taiata felii. Optional, daca doriti ca socata sa fermenteze mai repede adaugati si 5 g de drojdie. Daca decideti sa nu puneti drojdie socata se va acidula mai tarziu, fermentand dupa 4-5 zile. Borcanul se pastraza acoperit la soare sau intr-un loc calduros. Nu uitati sa amestecati continutul in fiecare zi. Dupa ce s-a acidulat se transfera in sticle si se pastreaza la frigider.

 

Alte utilizari:

  • Intra in prepararea unor bauturi racoritoare (socata), lichioruri, vinuri, gemuri, jeleuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *